Tulburari hemodinamice
Hiperemia şi congestia: creşterea locală, la nivelul unui ţesut , a cantităţii de sânge
Hiperemia – proces activ în care prin dilataţie arteriolară se măreşte fluxul de sânge arterial, ţesuturile fiind colorate în roşu, cu temperatură locală crescută şi pulsaţii la palpare. Are un caracter reversibil, fiind de scurtă durată.
Staza sau congestia – proces pasiv în care datorită stazei venoase sistemice (insuf. cardiacă congestivă) sau locale (obstrucţii venoase), creşte cantitatea de sânge venos producând cianoză tisulară. Organele afectate sunt mărite de volum şi cianotice datorită cantităţii mari de sânge stagnant.
- Hemoragia: extravazarea sângelui din vase sau cord în timpul vieţii. Se poate produce prin ruptură vasculară sau cardiacă.
- Hemoragiile se clasifică în interne şi externe.
Hemoragiile externe – se produc după rupturi arteriale sau venoase traumatice. În această categorie sunt incluse şi hemoragiile exteriorizate: EPISTAXIS (fose nazale), OTORAGIE (conduct auditiv), HEMOPTIZIE (tuse), HEMATEMEZĂ (HDS prin vărsătură), MELENĂ( HDS prin scaun), RECTORAGIE (sânge proaspăt în scaun), HEMATURIE (căi urinare), METRORAGIE (hemoragie între ciclurile menstruale normale), MENORAGIE(cicluri menstruale abundente, prelungite).
Hemoragiile interne – 2 categorii: hemoragii în cavităţi preformate (hemotarax, hemopericard, hemoperitoneu, hematocel, hemartroză) şi hemoragii intratisulare (peteşii, purpura, echimoza, hematom)
Hemoragii intratisulare
Peteşii – dimensiuni mici (1-2 mm), localizate la nivelul tegumentelor, mucoaselor sau seroaselor.
Purpura – hemoragie de dimensiuni peste 3 mm, care apare în condiţii similare cu peteşiile sau poate fi determinată de traumatisme.
Echimoza – hemoragie subcutanată de 1-2 cm, de obicei post-traumatică. Culoarea sa se modifică în timp: roşu-albastră, albastru-verzuie, brun-aurie.
Hematomul – acumulare importantă de sânge, care deformează local ţesuturile (hematom intracerebral, subdural, retroperitoneal, etc.)
Tromboza
- coagularea sângelui în cord sau vase în timpul vieţii. Rezultatul este producerea unui trombus cu următoarele caractere: masă solidă, friabilă, uscată, mată, aderentă la peretele vascular. Aceste aspecte îl deosebesc de cheagul sanguin care apare postmortem şi care este lucios, elastic, neaderent.
- Cauze: leziuni endoteliale, staza sangvină, hipergoagulabilitatea (triada lui Virchow)
- Clasificare : localizare – intracardiac(murali, valvulari), artere, vene sau capilare; culoare – cardiaci şi aortici au aspect vărgat, venoşi – roşii, capilari – albi; grad de ocupare a lumenului vascular – murali sau obliteranţi.
- Evoluţie: liza, propagarea, embolizarea sau organizarea conjunctivă.
Coagularea intravasculară diseminată
- caracterizată prin tromboze fibrino-plachetare larg diseminate în teritoriul microcirculaţiei. Se poate produce în condiţii diferite: complicaţii obstetricale, post-abortum, tumori maligne, arsuri, septicemie, traumatisme. Urmarea este INSUFICIENŢĂ CIRCULATORIE DIFUZĂ cu consecinţe deosebite la nivelul creierului, pulmonului, cordului şi rinichiului.
- Morfologic: pot fi localizaţi oriunde, dar mai frecvent interesează microcirculaţia din creier, cord, pulmon, rinichi, suprarenale, splină şi ficat.
Pulmon- tromboză a capilarelor alveolare, edem, membrane hialine pe pereţii alveolari, fenomene de detresă respiratorie acută.
Embolia
- rezultatul vehiculării pe cale sangvină la distanţă de punctul de origine a unei mase solide, lichide sau gazoase. În 99% din cazuri, particula transportată este un trombus sau un fragment de trombus, mai rar putând fi: material lipidic, gaz, colesterol, fragmente tumorale, corpi străini.
Trombembolia pulmonară – are originea în tromboze ale venelor profunde de la mb. inferioare.
Consecinţe:
- Asimptomatic – fragmente mici, lizate.
- Dacă peste 60% din circulaţia pulmonară este afectată, se produce moarte subită, insuf. cardiacă dreaptă sau colaps cardiovascular.
- Obstrucţia arterelor medii poate determina hemoragie pulmonară
- Obstrucţia ramurilor arteriolare mici se soldează cu infarct pulmonar.
- Trombembolia sistemică – se produce ca o consecinţă a transportului fragmentelor de trombus pe cale arterială. Efectul este producerea necrozei ischemice (infarct). Localizările majore: extremitatea inferioară (75%), creierul (10%), intestinul, rinichiul, splina.
- Embolia cu lichid amniotic – complicaţie a naşterii şi este soldată cu o mortalitate de 80% din cazuri. Simptomatologia debutează brusc cu dispnee, cianoză, şoc hipotensiv, comă.
- Microscopic – elemente ale lichidului amniotic, edem pulmonar, leziuni alveolare difuze.
- Infarctul
- arie de necroză ischemică determinată de ocluzia completă a arterei sau drenajului venos dintr-un teritoriu tisular.
- Clasificare: septice-aseptice, roşii- albe, vechi-recente.
- Infarctele roşii apar în următoarele circumstanţe:
- Obstrucţii venoase (ex.torsiune ovariană)
- Ţesuturi cu structură laxă (pulmon)
- Ţesuturi cu dublă circulaţie (pulmon, intestin)
- Ţesuturi cu stază anterioară (trombembolii în pulmon de stază)
- Infarctele albe se produc în organe solide, cu structură densă, consecutiv obstrucţiilor arteriale (cord, splină, rinichi).
- Şocul
- colaps cardio-vascular, posibil letal, termenul final al unor condiţii clinice diferite: traumatisme, arsuri, hemoragii masive, infarcte miocardice, embolii pulmonare, septicemii. Consecinţa o constituie o hipoperfuzie sistemică.
- Tipuri:
- Şoc cardiogen – determinat de o pompare cardiacă deficitară a sângelui.
- Şoc hipovolemic – produs de o pierdere masivă de sânge sau plasmă
- Şoc septic – produs mai frecvent în cursul infecţiilor cu germeni Gramm negativ.
Morfopatologie
- cerebral – encefalopatie hipoxică cu necroze neuronale corticale
- Cord – necroze focale sau extinse, hemoragii subendocardice sau necroza benzilor contractile.
- Renal – necroză tubulară acută ischemică
- Pulmon – leziuni alveolare difuze şi focare de atelectazie
- Suprarenale – depleţia lipidelor din corticosuprarenală
- Gastro-intestinal – hemoragii şi necroze ale mucoasei.
