Tulburari hemodinamice

Tulburari hemodinamice

Hiperemia şi congestia: creşterea locală, la nivelul unui ţesut , a cantităţii de sânge

Hiperemia – proces activ în care prin dilataţie arteriolară se măreşte fluxul de sânge arterial, ţesuturile fiind colorate în roşu, cu temperatură locală crescută şi pulsaţii la palpare. Are un caracter reversibil, fiind de scurtă durată.

Staza sau congestia – proces pasiv în care datorită stazei venoase sistemice (insuf. cardiacă congestivă) sau locale (obstrucţii venoase), creşte cantitatea de sânge venos producând cianoză tisulară. Organele afectate sunt mărite de volum şi cianotice datorită cantităţii mari de sânge stagnant.

- Hemoragia: extravazarea sângelui din vase sau cord în timpul vieţii. Se poate produce prin ruptură vasculară sau cardiacă.

- Hemoragiile se clasifică în interne şi externe.

Biologie celulara

 
Suprafata celulei

 Organizea membranei celulare

 Definitie: membrane este o pelicula foarte subtire (cativa nanometri nm), si foarte flexibila ce acopera si delimiteaza compartimentul citoplasmatic,controleaza schimburile cu mediul inconjurator si se comporta ca un system de receptie – transductie, si constituie substratul adezivitatii celulare.
    Membrana prezinta si diferentieri speciale cum sunt dispozitivele jonctionale, cilii,microvilii, flagelii,etc.
  Astfel Robertson in 1959, emitea teoria membranei “unit”,pe baza cercetarilor la microscopul electronic, prin care toate membranele plasmatice au o organizare ultrastructurala unitara dupa modelul trilaminat ce implica o foita centrala clara flancata de doua foite dense la fluxul de electroni in grosime totala de 7.5 nm.
  Foita centrala clara corespunde axului lipidic central hidrofob, iar foitele dense corespund fetelor hidrofile lipidice pe care se ataseaza proteinele.
Dar modelul membranei “unit” s-a dovedit incomplet deoarece ignora dinamismul moleculelor componente si a proteinelor transmembranare. In 1972 Singer si Nicolson elaboreaza teoria mozaicului fluid, astfel moleculele componente- lipide si proteine- difuzeaza liber in planul continuumului lipidic si aceasta implica o organizare intamplatoare a distributiei moleculare lipoproteice.
  Modelul actual de membrana celulara este o preluare si dezvoltare a ideilor principale  din modelele precedente, cat si o conceptie cu mult mai cuprinzatoare fata de cele precedente. In esenta continuumul bilipidic, asimetric si fluid reprezinta axul intregului edificiu molecular membranar, pe cele doua fete hidrofile proteinele sunt distribuite asimetric si in aranjamente foarte caracteristice, spre deosebire de celelalte teorii ce se refera doar la plasmalema, conceptul actual arata ca membrana celulara este alcatuita din trei parti componente principale:
plasmalema – complexul lipoproteic in grosime de 7,5 nm;
glicolema – complexul glicoproteic superficial in grosime de 50 nm;
citoscheletul membranei- reteaua de proteine (in special proteine fosforilate) asezate pe fata interna a plasmalemei in grosime de cativa nm.